Scoala 167

Muzica (din gr. mousikē) este arta combinării notelor în succesiune  și simultan   într-o formă plăcută estetic, organizarea ritmică a acestor note și integrarea lor într-o lucrare completă.

Aceasta  minunata  arta  are  urmatorul cuprins

• 1 Instrumente muzicale
• 2 Genuri muzicale
• 3 Istoria muzicii
• 4 Educația muzicală
• 5 Estetică muzicală
• 6 Notație muzicală
• 7 Analiză muzicală
• 8 Note

            1. INSTRUMENTE MUZICALE

           2. GENURI MUZICALE

Există numeroase clasificări ale genurilor muzicale: vocal și instrumental, sacru și laic, cult și comercial („de consum”), rock, de origine afro-americană, muzică electronică.

            3. ISTORIA MUZICII

• Antichitate: s-au păstrat puține exemple de compoziții. Acestea sunt bazate pe moduri. Instrumentele reprezentative ale Greciei Antice sunt lira (cu care este reprezentat Apollo) și aulos (vedeți figura). Pitagora (aprox. 570 î.Hr. – 495 î.Hr.) a considerat că esența muzicii este dată de rapoarte de numere simple proporționale cu lungimea coardelor monocordului pentru diferite note.
• Evul Mediu (500-1400): cântul bizantin și gregorian domină discursul muzical. Leonin, un compozitor asociat cu catedrala Notre Dame din Paris, a organizat aproximativ în anul 1200 primul cor pe mai multe voci.^[6] Pentru următorii 400 de ani acesta a fost principalul mod de exprimare muzicală. ^[7] Instrumentele muzicale importante au fost orga (inițial portabilă, de proveniența bizantină) și lăuta (utilizată în muzica laică, de exemplu de trubaduri).
• Renaștere (1400-1600): muzica vocală corală domină. Vocile sunt combinate în feluri din ce în ce mai complicate. Cântul gregorian stă la baza unei voci, nu a întregii compoziții polifonice.
• Baroc (1600-1750): muzica rămâne polifonică dar devine tonală (se trece de la moduri la game). Instrumentele din familia viorii sunt perfecționate și muzica instrumentală se dezvoltă mult. In tradiția vocală apare opera. Rameau (1683-1764) a considerat că esența muzicii constă în combinarea vibrației coardelor cu o frecvență invers proporțională cu lungimea acestora.
• Perioada clasică și romantică (1750-1910): muzica rămâne tonală dar devine omofonă. Pianul capătă o importanță deosebită.
• Secolul XX: Noi experiențe muzicale atonale, neoclasicism, jazz, blues, rock, etc. La inceputul secolului XX, E. Kurth (1886-1946) a propus idea conform căreia muzica este în primul rând o senzație psihologică.

In România imnuri au fost compuse la mănăstirea Cozia în secolele al XIV-lea și al XV-lea. Muzica laică a fost cultivată din secolul al XVII-lea la curțile domnești din București și Iași. Conservatorul de Muzică și Declamație, cu filiale la București și Iași, a fost înfințat în anul 1864.

       4. NOTE

1. Melodia poate fi:

a)   o succesiune de sunete cu înălțimi și durate diferite, care alcătuiesc o unitate muzicală.

b)   o compoziție muzicală, cântec.

O melodie este alcătuită din fraze muzicale separate de cadențe.

O melodie repetată devine o temă muzicală.

     Notele unei melodii

Linia melodică a unei compoziții clasice este alcătuită din notele cele mai înalte. Notele melodiei consonante cu vocile joase formează acorduri.

Notele unei melodii care nu sunt consonante cu vocile joase pot fi:

• de pasaj
• de schimb (broderia)
• appoggiatura
• échappée
• de suspensie
• de anticipație

 2.   Armonia este relația dintre mai multe note percepute simultan și modul în care aceste relații sunt organizate în timp.

Analiza armoniei studiază acordurile și succesiunea lor. Aceste analize (care pot fi diferite pentru aceeasi compoziție) incearcă sa explice de ce anumite combinații de note sunt utilizate intr-o compoziție. Analiza armoniei unei compoziții ajută la ințelegerea, memorizarea și, în ultima instanță, la interpretarea acesteia

1. ^ Termenul de muzică a fost utilizat uneori pentru a descrie orice aranjament de sunete generate în mod deliberat sau nu. In general, se presupune însă că sunetele sunt organizate într-un mod inteligent.
2. ^ Termenul a avut o semnificație mai largă in Grecia Antică. Astfel, toate artele au fost considerate intr-o oarecare măsură „muzică” (de aceea numele tuturor protectoarelor artelor este de muză). In antichitatea târzie (Boetius, aprox. 480-524) sunt definite trei feluri de muzică: musica mundana (a universului, a sferelor cerești), musica humana (armonia sufletului și a trupului, în sens filozofic) și musica instrumentalis (muzica produsă de instrumente și voce, sens care s-a păstrat astăzi).
3. ^ Muzicologia studiază muzica și manifestările acesteia. Etnomuzicologia studiază aspectul antropologic sau cultural al muzicii.
4. ^ Corul pe o singură voce a fost utilizat cu mult înainte, de exemplu în teatrul Greciei Antice.
5. ^ In tradiția ortodoxă s-a păstrat cântul pe o singură voce.

Educatie muzicala sau estetica muzicala este o disciplină care se ocupă cu predarea conceptelor fundamentale ale muzicii și practica muzicală.

Muzica, parte a quadriviumului (alături de aritmetică, geometrie și astronomie), a fost o parte importantă a studiilor în universitățile medievale. În aceste studii muzicale accentul a fost pus pe concepte teoretice utilizând metodele scolasticii.Pregătirea practică a muzicienilor avea loc privat, de către profesori particulari, în bresle sau în familie

Conservatoarele moderne pregătesc muzicieni în domeniul practic și teoretic, în compoziție, diferite instrumente, voce, pedagogie muzicală etc.

Primul conservator, instituție de pregătire muzicala publică finanțată de stat, este Conservatorul Național de Muzică și Declamație din Paris (1795). Alte conservatoare din aceeași perioadă sunt Conservatorul din Praga (1811), Școala Superioară de Muzică și Artă din Viena (1817) și Academia Regală de Muzică din Londra (1822).

Conservatoarele din Iași și București au fost înființate în anii 1860, respectiv 1864.

Educația muzicală este universală în școlile din România. Printre altele, se învață concentrarea, numărarea, ascultarea atentă și activitățile în grup într-un context creativ.

Sper ca v-am trezit interesul pentru studiu   si mai ales pentru inscrierea si selectarea in   CORUL SCOLII  167